21 de promisiuni, nici o rezolvare. Capitolul Cultură din programul de guvernare, o compunere frumoasă

Cine mai poate lua în seamă un program de guvernare, mai ales când vine vorba de capitolul cultură, mereu lăsat la coada intereselor aproape oricărui guvern din ultimele trei decenii? Opinia publică și mass-media s-au concentrat mai ales pe capitolele evidente, cum ar fi jus­tiția sau revoluțiile fiscale, dar au fost ignorate cele doar opt pagini din documentul de căpătâi al noului cabinet care vizează cultura.

 

Reticența experților din domeniu vine mai ales ca urmare a faptului că programul de guvernare aprobat anul acesta este copiat aproa­pe la virgulă după cel al cabinet­­elor Grindeanu și Tudose, pentru că mai nimic din ce a promis PSD nu s-a întâmplat.

Mai mult, pentru nici una dintre cele 21 de promisiuni din documentul cu care pornește la drum premierul Viorica Dăncilă nu există un termen limită în care să fie puse în practică. Ni se spune că partidul și guvernul știu ce trebuie făcut, dar nu și când.

Prin comparație, executivul arată mai multă grijă pentru alte domenii. De exemplu, ne comunică că „începând cu 1 ianuarie 2019 numărul taxelor, tarifelor și comisioanelor (cu aplicare generală) în România nu va fi mai mare de 50“.

Desigur, această frază nu înseamnă nimic. Pentru a avea un punct de reper, să vedem ce era anterior: programul de guvernare al cabinetului Tudose menționa reducerea TVA la 18% de la 1 ianuarie 2018. Ce ne promite acum Viorica Dăncilă: „Guvernul va pro­pune modificarea cotei TVA de la 19% la 18%, începând cu 1 ianuarie 2019“. S-a schimbat doar anul și gata, problema a fost rezolvată. Pentru că pot.


 Citește și: România Centenară, întârzieri și lipsă de transparență

Consultarea publică, dezvoltată prin desființare

Ministrul Culturii, George Ivașcu. Foto: pagina personală Facebook

Unele dintre punctele trecute în programul de guvernare 2018-2020 sunt necesare sau cel puțin de bun-simț. Printre acestea se numără: promisiunea demarării unui program de susținere a investiții­lor în infrastructura culturală, investiții în cetățile dacice, majoritatea aflate în stare de degradare, digitizarea patrimoniului cultural, continuarea programului „Limes“.

Dar cele mai multe au puține legături cu realitatea din teren și arată mai degrabă ca o compunere frumoasă a unui elev leneș.

Astfel, chiar de la punctul 1, documentul vorbește despre dezvoltarea unui mecanism consultativ în domeniul culturii: „Guver­nul susți­ne crearea unui cadru consultativ între instituția publică (Ministerul Culturii) și uniunile de creatori, respectiv organizațiile profesionale ale experților în cultură, Academia Română, marile universități, care să ofere expertiza necesară configurării politicilor publice în domeniu“.

Experții din Ministerul Culturii cu care am discutat ne-au explicat însă că un asemenea meca­nism există deja, prin legea transpa­renței decizionale, care prevede, printre altele, o procedură clar de consultare publică. „În ultimă instanță, nu îți trebuie mecanism juridic să chemi la tine lumea, să te consulți“, a precizat o sursă din insti­tuție care a dorit să rămână anonimă.

Pe de altă parte, Guvernul Dăncilă tocmai a desființat Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, menționând că atribuțiile sale vor fi preluate de „alte structuri guvernamentale“. Ministerul fusese creat în 2015 de guvernul Cioloș, iar scopul său principal era tocmai asigurarea unui mai bun mecanism de consultare publică. „Ne-ar interesa să îmbu­nătățim prac­ticile de lucru la nivelul ministerelor și să dăm o altă viziune legată de cum anume se pot integra opiniile societății civile în procesul decizional“, declara în urmă cu doi ani ministrul Violeta Alexandru.

 

Analiza unui eșec

Programul de guvernare mai promite „lansarea unui program de analiză a investițiilor strict necesare în infrastructura culturală“. „Primul după 1989, dacă nu chiar după 1948, program care este absolut urgent, întrucât starea infra­structurii culturii române — muzee, teatre, biblioteci, săli de spectacole, galerii, sedii ale uniunilor de creație — este absolut deplorabilă“, se arată în document.

„Adică din incompetență dăm cu piciorul banilor europeni pentru restaurare, dar acum analizăm care sunt necesitățile. În plus, bibliotecile, cu excepția Bibliotecii Naționale a României, nu sunt în subordinea Ministerului Culturii, ci a autorită­ților locale sau a Ministerului Educa­ției. De asemenea, doar muzeele na­ționa­le sunt în subordinea Ministerul Culturii“, a precizat expertul din instituție pe care l-am consultat.


 Citește și: România în Anul Centenar. Cultul personalității secretarului de stat Cotârleț

Republicarea marilor clasici, un demers greșit

Un punct controversat din programul de guvernare, susținut și de guvernele Grindeanu și Tudose, privește „publicarea edițiilor naționale a marilor clasici“. PSD a ajuns la concluzia că elevii nu mai citesc pentru că lipsesc „ediții critice și infrastructura de difuzare a literaturii române“. Prin urmare, se afirmă – cel puțin teoretic – că „sub supravegherea Ministerului Culturii, în parteneriat cu Ministerul Educației, editurile reprezentative și Uniunea Scriitorilor, vor fi publicate ediții naționale de răspândire a marilor clasici, dublate de campanii în favoarea lecturii, și vor fi căutate soluțiile tehnice necesare pentru rezolvarea problemei difuzării literaturii române pe întreg teritoriul național“.

Reacția experților este categorică.

„Să spui că elevii nu citesc din lipsa edițiilor critice e incultură crasă și lipsă de realism. Ediția critică e un instrument pentru experți. De exemplu, ediția Perpessicius a operelor complete ale lui Eminescu, care pune în paralel versiunile fiecărei poezii, le compară și le analizează geneza, nu e pentru școlari“, ne-a explicat sursa citată.

De asemenea, acest punct ridică și probleme legale, pentru că finanțarea din fonduri publice a editării de carte de către Ministerul Culturii și Identității Naționale se face exclusiv prin concurs de proiecte editoriale, derulat anual prin Administrația Fondului Cultural Național. Iar deocamdată nu există un asemenea proiect editorial.

În fine, în ceea ce privește difuzarea unor astfel de cărți, mai multe voci din domeniu au cerut, într-adevăr, o analiză completă, inclusiv prin consultarea asociațiilor de difuzori de carte, pentru a identifica problemele în rețeaua de difuzare la nivel național și a propune soluții care să poată fi aplicate.

Digitizarea patrimoniului cultural, în așteptare de un deceniu

Programul de guvernare promite, și în 2018, „digitizarea patrimoniului cultural pentru sprijinirea accesului publicului și atragerea unui nou public, precum și sprijinirea industriilor creative pentru folosirea avantajelor oferite de piața unică digitală“.

Doar că această digitizare este un proiect care stagnează de un deceniu. Ideea a apărut prima dată în 2008, la nivel european. „Biblioteca digitală europeană, europeana.eu, este o bibliotecă, dar și un muzeu și o arhivă virtuală, și a apărut ca o reacție «patriotică» europeană la un proiect american. Când s-a lansat platforma Google Books, mai mulți lideri din instituțiile culturale europene s-au temut că aceasta va fi o manifestare a «imperialismului» american, în plan cultural, și au decis că este necesară o reacție prin crearea unei biblioteci digitale în Europa. (…) În 2008 s-a realizat un proiect pilot, care apoi s-a generalizat, astfel încât Europeana este impresionantă acum: are 44 milioane de intrări“, explica, în 2015, pentru revista „La Punkt“, Dan Matei, fost director al Institutului Național al Patrimoniului, instituție care este agregator național pentru România în proiectul Bibliotecii Digitale Europene.

Unele progrese au fost făcute în 2014, când s-a conturat proiectul Biblioteci Digitale a României, ce a intrat în Agenda Digitală pentru România 2020. „Institutul Național al Patrimoniului a propus acest proiect ca parte a Agendei Digitale pentru România. El a fost inclus în Programul Operațional Competitivitate“, preciza Dan Matei, pentru blogul Culturalia. De atunci, însă, nu s-a mai întâmplat nimic, iar abia anul acesta există speranțe că finanțarea va fi în sfârșit pornită.


Citește și: De la „Cancan“ la Ministerul Culturii. 100 de zile cu Lucian Romașcanu

Analiză publicată, inițial, în revista Suplimentul de Cultură din 5 februarie 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *