PSD și aliații săi, dușmanii care te ajută la greu

Vă scriu sincer că nu înțeleg ce au vrut să obțină PSD și ALDE prin inițierea procesului de revocare a procurorului șef al DNA. Mă rog, ce au urmărit pe lângă răzbunarea pornită din ura și din disperarea celor care au fost sau vor fi închiși.

Cel mai probabil, acest demers are șanse zero să reușească, având în vedere modul cum a fost în pus în practică de către așa zișii strategi ai coaliției de guvernare. Secției de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) îi va fi foarte greu să dea un aviz favorabil revocării, doar pe baza acelei compuneri de absolvent al cursului de limbă de lemn pentru avansați pe care ministrul Justiției a numit-o, exagerând, „raport privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție”.

Nici un profesionist din cadrul CSM, oricât de pornit ar fi pe Laura Codruța Kovesi, nu va putea lua în serios un document oficial care începe cu sintagmele de student mediocru „avem o justiție – unii spun că e bună, alții spun că e rea”, continuă cu prezentarea cv-ului lui Tudorel Toader (absolut irelevant în context) și cu precizarea „după alte șase luni, se împlinește un an de la preluarea demnității de ministru al Justiției, tot împreună ne aflam în același loc și vă voi prezenta raportul…”.  Cine se aflau în același loc, jurnaliștii, membrii CSM sau președintele României? Nu e clar.


Citește și: Persoana de contact pentru site-ul Ministerului Justiției nu mai lucrează la Guvern de 8 ani

Klaus Iohannis a anunțat deja, printr-un comunicat de presă dat imediat după ce ministrul Justiției a citit „în diagonală” raportul, că nu o va revoca pe Laura Codruța Kovesi „având în vedere lipsa de claritate” a actului de 36 de pagini. De altfel, șeful statului nici nu prea are de ales, pentru că nici domnia sa nu poate lua o decizie cu consecințe atât de importante pentru România doar pe baza acelei analize oficiale care are ca note de subsol trimiteri la articole de presă.

În plus, având vedere emoția cu care este înconjurată în prezent procuroarea șefă a DNA de către o parte din societate, în joc nu este doar funcția acesteia, ci însăși viitorul politic al președintelui. O decizie de revocare ar echivala, în acest moment, cu sfârșitul simbolic, înainte de termen, a mandatului său. Și, oricât de dezinteresat de funcția de la Cotroceni pare Klaus Iohannis, mă îndoiesc că e dispus să își asume o astfel de acțiune sinucigașă politic.

În aceste condiții, planul PSD-ALDE de revocare a Laurei Codruța Kovesi nu numai că nu le aduce nici un beneficiu concret celor două partide, dar îi este foarte util tocmai procuroarei șefe. În loc să o doboare, coaliția de guvernare a pus umărul la revigorarea popularității magistratei, într-un moment în care chiar și susținători fervenți ai luptei anticorupție, printre care mă număr și eu, începuseră să își pună întrebări serioase cu privire la numeroasele greșeli și controverse care au apărut la DNA în ultimul an și câteva luni.


Citește și: Kovesi trebuie să își dea demisia. Problema majoră: cine îi va urma?

Și îi este foarte util lui Klaus Iohannis, care a redevenit din nou ultima speranță a societății civile pro Occidentale, la doar o o lună după ce șeful statului pierduse puncte importante de imagine acceptând-o fără reținere premier pe Viorca Dăncilă, dând „o nouă șansă” PSD-ului.

Iar din tot acest scandal, reiese încă o dată că social democrații, cu toate milioanele de euro furate, are strategi extrem de proști, dar tocmai asta a fost în ultimii 15 ani șansa României. Deși acest partid profund corupt se bazează pe un electorat extrem de stabil, nu doar că a reușit să piardă bătălii politice importante, ci și să îi ridice electoral pe cei mai mari dușmani ai săi.

Așa s-a întâmplat în 2004, când strategii PSD nu au anticipat furia populară împotriva arogantului și coruptului Adrian Năstase, dar nici puterea lui Traian Băsescu de a convinge electoratul că este „răul mai mic”. La fel s-a întâmplat în 2007, când același Traian Băsescu, devenit între timp președintele țării, dar intrat într-o scădere importantă în sondaje, a fost recredibilizat printr-o abuzivă suspendare, până la a fi readus la Cotroceni de 75% dintre participanții la referendumul declanșat împotriva sa.


Citește și: Nu mai sperați inutil că PSD dispare pe mâna lui Dragnea. Nu dispare

La fel s-a întâmplat și în 2014, când Victor Ponta era multe prea sigur de victoria în alegerile prezidențiale. Va rămâne probabil în istorie declarația sa de dinainte de înfrângerea rușinoasă: „Nu voi participa la dezbateri înainte de primul tur, îmi voi lua popcorn şi mă voi uita la ceilalţi candidaţi. Pornesc de la 40% din voturi, restul depinde de mine”. Nici măcar Klaus Iohannis nu a crezut că va câștiga președinția – nici nu cred că și-a dorit cu adevărat – dar aroganța lui Victor Ponta și abuzurile la urne împotriva votanților din diasporă au răsturnat balanța alegerilor în ultimul moment.

De ce nu a învățat nimic PSD-ul din toate aceste erori pe care le-a făcut? Pentru că nu se poate abține: cere-i unui lup să nu mai mănânce carne și unui hoț să nu mai fure. Vei eșua lamentabil. Primul va continua să vâneze în legea lui, cel din urmă va încerca să își facă singur legea. Prin urmare, soluția este să ții lupul în pădure și hoțul la pușcărie. De aici toată bătălia, de aici toată răscolirea ultimilor ani.


Citește și: Sfârșitul politic al lui Dragnea e aproape, dar nu înțeleg de ce ne-am bucura

În fine, o rațiune ar putea avea totuși demersul de revocare a procuroarei șefe a DNA. Liviu Dragnea își dorește foarte mult să fie reconfirmat ca lider suprem al PSD la congresul extraordinar din martie. Dar pentru asta trebuia să le ofere ceva solid colegilor săi care au început să îl conteste tot mai pe față. Iar cel mai convingător trofeu era însăși capul Laurei Codruța Kovesi. Sigur, nu îl va avea pe o tipsie, așa cum își dorește, dar până când apucă Iohannis să lămurească chestiunea, Liviu Dragnea speră să se vadă reconfirmat „în unanimitate”.

Desigur, dacă va obține acest deziderat, înseamnă că nu numai alegătorii PSD pot fi păcăliți cu promisiuni mincinoase, ci chiar și baronii locali ai partidului.


Opinie publicată și în revista Opinia studențească din 26 februarie 2018

Comments

  1. Pingback: Referendumul pentru justiție poate fi o greșeală fatală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *