Referendumul pentru justiție poate fi o greșeală fatală

Organizarea unui referendum pe justiție în grabă, în aceeași zi cu alegerile europarlamentare din 26 mai, doar pentru un scop politic destul de meschin – teama partidelor de opoziție că nu vor fi în stare să ne aducă la vot decât cu acest zăhărel – este o greșeală majoră.

Mai mult, „interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie“, una dintre temele propuse de Klaus Iohannis pentru această consultare publică cu scop consultativ, mi se pare o aberație.

În primul rând că ni se propune o uriașă discriminare: de ce este mai periculoasă o persoană coruptă față de alte categorii de infractori care pot beneficia de amnistie?

În al doilea rând, nu e normal să interzici grațierea, care poate fi și o întrerupere individuală a pedepsei penale, pe un criteriu luat la grămadă.

Dacă o persoană aflată în închisoare pentru corupție e pe moarte și cere grațierea, înseamnă că nu mai are voie să moară acasă, lângă familie, doar pentru că așa a vrut poporul, altfel autodeclarat foarte creștin, într-un moment de furie din 2019?

Toți îi detestăm pe corupți. Sunt cancerul acestei societăți, ei ne-au adus și ne țin în sărăcia din care nu mai suntem în stare să ieșim decât fugind pe alte meleaguri. Dar nu vindecăm societatea trecând dintr-o extremă în alta.

Să nu ne lăsăm atrași și noi în această capcană a populismului. Populismul „ălora buni“ nu este mai bun decât populismul „ălora răi“.

În schimb, da, sunt pentru reglementarea mult mai strictă a modului în care se dau ordonanțe de urgență, cea de-a doua temă propusă de președintele Klaus Iohannis pentru referendumul din 26 mai.

Să se poată folosi acest instrument devenit abuziv doar în situații cu adevărat excepționale (război, cutremur catastrofal sau alte situații de acest gen).

Dar nu e suficient. Căci referendumul vine la pachet cu un risc major: dacă nu se face cvorumul de prezență sau dacă, Doamne ferește!, poporul votează că nu este interesat de o temă totuși foarte specializată, cea a justiției și, mai strâns, cea a anticorupției, urmările vor fi grave: PSD și ALDE, partidele care dețin acum puterea și care se chinuie zilnic să distrugă independența unui sistem esențial în statul de drept, vor putea invoca cu adevărat, de această dată, girul popular.


Citește și PSD și aliații săi, dușmanii care te ajută la greu


Iar dacă nu va ieși cvorumul, dacă nu vor veni destui votanți la acest referendum, nu va fi vina românilor: nu poți să organizezi o consultare populară pe o temă atât de specifică într-un timp așa scurt, fără să știi încă ce întrebare vei pune.

Eu înțeleg că furia e mare, înțeleg și că în bula asta a celor care au ieșit și încă mai ies în stradă pentru apărarea unor principii pare că toată planeta este interesată de mersul justiției din România, dar nu știu dacă realitatea e ca pe Facebook.

Poate greșesc.

Dar istoria recentă ne arată că referendumurile nu au ieșit așa cum au sperat organizatorii. Iar politicienii trebuie să își facă treaba pentru care sunt în politică, nu să paseze responsabilitatea către noi, poporul.

Comments

  1. Pingback: De la 1990 la 2018. Cercul vicios s-a închis

  2. Pingback: De ce a fost protejat Dragnea într-un dosar penal din 2013, în care alții au fost condamnați? - razvanchiruta.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *